Școala Generală Nr. 4 Vulcan a fost construită, ca și alte școli din Municipiul Vulcan, la inceputul anilor 1960 , în urma creșterii populației deoarece era nevoie de forță de muncă din ce în ce mai mare la exploatările miniere din Valea Jiului.
A fost dată în folosință în primăvara anului 1962, fiind o clădire cu parter și 2 nivele, cu o suprafață construită de 1218 mp și având un teren aferent de 4830,061 mp.
. Începuturile învățământului pe meleaguri vulcănene
Odată cu deschiderea primelor exploatări miniere în Valea Jiului au apărut pe la mijlocul sec. XIX și primele forme de instruire organizată-școlile.
Prima școală a fost înființată în Vulcan în anul 1851 de către preotul Pavel Oneasă, în casa parohială, pentru copiii din Vulcan,Coroești și Iscroni( acolo mai târziu va funcționa școala „Călin”).Documentele vremii arată că în perioada 1852-1859 la școala înființată de preotul Oneasă este numit învățător Petre Burlec. Vicarul de Hațeg- Ștefan Moldovan a avut o mare contribuție la deschiderea de școli în zonă.
În anii următori, școala se va dezvolta mult cu sprijinul bisericii Greco-catolice, care va iniția construirea unei noi școli, în locul unde mai tarziu va funcționa ‚’’Școala Mică’’. În anul 1853 s-a înființat o școală în Vulcan. La această școală învățau copii români și maghiari, limba de predare fiind limba română. S-au înființat apoi alte 10 școli în care preoții se ocupau de educarea și instruirea copiilor. În perioada 1860-1868 învățătorul Burlec a inființat o școală la Iscroni, unde mergeau copiii din Coroești.
După instituirea dualismului austro-ungar în anul 1867, au apărut școli în care limba de predare era fixată de către susținătorii școlilor.În anul 1868 se dă o nouă lege a învățământului in Ungaria, pe baza careia se va organiza și învățământul în Transilvania, implicit și în Valea Jiului. Se introduce obligativitatea efectuării celor 7 clase pentru copii până la vârsta de 15 ani; se stabileau tipurile de școli și limba de predare, în funcție de etniile mai numeroase.
Pe baza acestei legi se înființează în Valea Jiului școli de 7 clase, cu limbile de predare română și maghiară. Școlile erau susținute de biserici, erau școli de stat, dar le susțineau și societățile miniere.
În 1868 se redeschide școala de la Coroești prin Abel Stoicuța, fiul preotului Adam din Vulcan și funcționează așa până în anul 1874, an în care a fost numit învățător Ion Brînzeu, care a funcționat până în anul 1884, cu o întrerupere de 2 ani, când a funcționat din nou Abel Stoicuța și a anului școlar 1882-1883, în care învățător a fost Ion Drăghici. În periada 1884-1888 a funcționat ca învățător Ioan Pepenaru. Între anii 1894-1918 învățător la Coroești a fost Bucur Voin, ultimul învățător din seria învățătorilor confesionali de la Școala Confesională Coroești.
În anul 1894 se înființează primul liceu la Petroșani, cu predare în limba maghiară. În anul 1911 în Vulcan existau 3 școli ungurești cu 7 învățători și un singur învățător român, la o singură școală românească din lemn, amenințată cu închiderea. În urma unei colecte publice, a unei colecte de bani făcute la București și a unui împrumut făcut la Banca Săsească din Mediaș, la data de 7 iunie 1911, sub buna orânduire a preotului Nicolae Brînzeu se începe construirea unei noi școli, care la data de 8 decembrie a aceluiași an( 1911) este inaugurată.
Din anul 1918 școala s-a statificat.În documentele bisericești ale vremii apare ca învățător în perioada 1919-1924 Ion David, iar învățători precum: Gheorghe Ionescu, Ion Pătrășcoiu și Ion Călin apar în perioada interbelică.
Numele învățătorului Gheorghe Ionescu apare menționat intr-un proces verbal, în urma unei inspecții făcute de un revizor școlar la data de 9 noiembrie 1925. Procesul verbal menționează existența Școlii Primare de Stat cu predare în limba română din comuna Jiu-Coroești. Același revizor notează că nu exista clasa a V-a și că din cei 31 de elevi înscriși, doar 24 au fost prezenți. Un alt proces verbal datat 18 noiembrie 1926 îl menționează tot pe Gheorghe Ionescu ca învățător. La data de 6 mai 1929 apare ca „învățător suplinitor diriginte” Haralambie Tudose.
Învățătorul Ioan Călin apare menționat întâia dată într-un proces verbal încheiat în data de 29 martie 1930, învățător despre care se scrie că „predă la această școală cu 3 clase, 33 de elevi prezenți din cei 37 de elevi înscriși.”
Numele învățătorului Ioan Pătrășcoiu este menționat de către revizorul școlar Ioan Dogaru, în documentul datat 10 martie 1933, cănd este numit învățător cu titlu provizoriu.
Unirea din 1918 aduce schimbări și în învățământul românesc din Transilvania, reorganizat pe baza legii învățământului din 1924, completată în 1928.
În acești ani în Vulcan erau 2 școli principale: Școala Mare din parc, reconstruită și mărită mult în 1924, numită și Școala Românească și Școala Mică sau Școala Maghiară( deși era mixtă- româno-maghiară) de pe strada Regele Ferdinand.
„ Legea pentru învățământul primar”( 1924) și “Legea pentru învățământul secundar”( 1928) au condus la diversificarea formelor de instruire , spre realizarea unui învățământ preponderent în limba română dar și în limba minorităților- respectiv limba maghiară.
Astfel, în anul școlar 1930-1931, în Vulcan și localitătile componente erau 8 școli, dintre care 2 cu secție maghiară( Vulcan Nr. 3 - școală în proprietatea statului și Vulcan Nr. 4-școală construită de particulari, avea 2 cadre didactice, era o școală de secție maghiară, avea un număr de 102 elevi, funcționa într-un local cu o singură clasă).Cele mai importante școli ale Vulcanului acelor vremuri erau: Școala Nr. 1 , numită Principală și Școala Nr. 2 sau școala româno-maghiară. În aceste 2 școli învățau peste 50% din totalul de 1600 de elevi.
Învățământul în limba maghiară era bine reprezentat prin cei 700 de elevi în cele 2 școli menționate, instruiți de 12 cadre didactice.
Documentul datat la 29 septembrie 1932, în urma efectuării recensământului de la Școala Primară Mixtă arată că erau „ 135 de copii buni de școală”, dintre care 71 băieți și 64 de fete. Același recensământ arată că între 5 și 7 ani erau 13 băieți și 9 fete; între 7 și 16 ani erau 52 de băieți și 53 de fete, iar între 16 și 18 ani erau 6 băieți și 2 fete.Dintre aceștia, s-au înscris 58 de elevi, după cum urmează:
Clasa I-îi 16 baieți 9 fete Total 25
Clasa a II-a 10 băieți 3 fete Total 13
Clasa a III-a 6 băieți 3 fete Total 9
Clasa a IV-a 4 băieți 7 fete Total 11
“Școală de copii mici nu există în comună. Curs complementar nu este, nici de adulți.”-stă scris în același document.
Un process verbal încheiat la data de 5 noiembrie 1934 arată că “ școala funcționează cu un singur post, în local propriu cu o singură sală de clasă și locuință pentru învățătorul Voin Lazăr. Tot în anul 1934 este menționată Avram M. ca fiind învățător gradul II.Timp de 3 ani( începând din anul 1941) în Vulcan a funcționat o grădiniță și o școală germană cu 2 învățătoare. În 28 aprilie 1942 “s-a inspectat școala primară de stat mixtă din comuna Coroești-Jiu; școala funcționează în localul bisericii Greco-catolice special clădit pentru școală”. La acel moment învățători erau : Voin Lazăr- învățător definitiv și Ana Surcel- învățător definitiv. Se menționează și existența unei școli de copii mici: “Voin fiind mobilizat, este suplinit de Gruescu Rafila de la școala de copii mici din Vulcan.”
Viorica Maximciuc apare ca profesor într-un document datat 12 decembrie 1944.
Căderea monarhiei la 30.12.1947 duce la instaurarea regimului comunist; în august 1948 se dă o nouă lege a învățământului care va aduce o nouă organizare, un nou conținut, o politizare intensă. În 1948 din școală este exclusă religia, se introduce limba rusă și se înființează organizațiile de pionieri. Redeschiderea minei în 1951 și creșterea populației va impulsiona învățământul vulcănean prin sporirea numărului de elevi și a claselor. În anul 1959 se înființează o secție serală de liceu la Școala Gen. Nr. 1( 2 clase a VIII-a curs seral).
Anul 1960 aduce înființarea unui liceu de cultură generală , ca o unitate nouă.Actuala școală Teodora Lucaciu apare în anul 1961 sub denumirea de Școala Medie Mixtă Nr. 1 , avându-și sediul pe strada Republicii, nr. 10. În luna martie 1961 conducerea școlii era formată din : Antoce Gheorghe-dir., Munteanu Aurelia-dir.adj., Illyés Iosif-dir. adj. Două luni mai târziu, un alt document le menționează pe Popescu Maria-secretar și Cristescu Dorina-contabil.
Interesant este de menționat că în anul școlar 1961-1962 erau 2 clase de secție maghiară.
În perioada 1960-1962 liceul funcționează la Școala 1, urmând ca între 1962-1964 să fie mutat la Școala 2 sau „Școala Mică”( actuala Școală Gen. Nr. 4) ,sub conducerea profesorilor Antoce Gheorghe-dir., Munteanu Aurelia-dir.adj.,Illyés Iosif-dir.adj. În procesul verbal încheiat în urma Consiliului pedagogic al cadrelor didactice din Școala Medie Vulcan- 27 octombrie 1962- se menționează existența unei școli noi( Școala Gen. Nr. 4 Vulcan).
Din anul 1964, sub conducerea prof. Illyés Iosif-dir. și Albesc Aurelia-dir.adj. a devenit școală generală cu clasele I-VIII cu secție română și maghiară,- de atunci singura școală unde a funcționat și secție maghiară.
Învățământ în limba maghiară în Vulcan a existat cu mult timp înaintea construirii Școlii 4. Documentele școlare existente în arhiva actualei Școli Generale Nr. 4 Vulcan indică existența Școlii Primare de Stat Maghiare încă din 1948, unde director era Soó Elena , iar învățător era menționat Lakatos Iosif.Această școală apare mai târziu înscrisă de către Ministerul Învățământului Public sub denumirea de Școala Elementară Maghiară/Școala de 7 ani Maghiară,aflată în localitatea Vulcan, raionul Petroșani, regiunea Hunedoara.
Întorcându-ne la Școala Generală Nr. 4 Vulcan și la anul 1964, este important să o descriem așa cum era în primul an după transformarea în școală generală: școală cu local propriu, cu 16 săli de clasă, 2 laboratoare( fizică-chimie și științe naturale, 2 ateliere( lacătușerie-tâmplărie), o bibliotecă cu aproximativ 2800 de volume și o infirmerie. În cele 16 săli de clasă funcționau în 2 schimburi 30 de clase de elevi,îndrumați de 21 de învățători și 17 profesori.
Școala Gen. Nr. 4 Vulcan a realizat de-a lungul timpului instruire și alfabetizare pentru cei care erau intrați deja în câmpul muncii dar nu facuseră școală( învățământ fără frecvență și alfabetizare), cat și instruirea elevilor până în clasa a X-a, după ce în 1973 învățământul s-a structurat în 2 trepte și Liceul real-umanist din Vulcan avea clase afiliate la Școala Gen. Nr. 4(clase cu profil mecanic și industrie ușoară).
Învățământ în limba maghiară nivel gimnazial la Școala 4 s-a făcut din 1964 până în 2007 , când datorită scăderii efectivelor de elevi, clasele gimnaziale au fost mutate la Lupeni, rămânând secție maghiară doar pentru ciclul primar.
În aproape 50 de ani de funcționare a școlii la secția cu predare în limba maghiară au funcționat dascăli talentați și dăruiți, printre care îi amintim pe învățătorii: Ridzi Maria, Illyés Petronella,Talpai Maria, Szegedi Mariana, Kiraly Emma, Zsoldos Elvira, Kovacs Elena, Szabo Eva, pe profesorii: Illyés Iosif, Zudor Alexandru, Zudor Edith, Karoly Eugenia, Réman Valentin, Réman Elisabeta, Kelemen Sara, Kiraly Zoltan, Károlyi Győngyvér, Károlyi Béla, Fűlőp Ilona, Gulyas Edita, Lajos Elisabeta, Szegedy Ildiko, Csavlovics Aurora și mulți alții.
Școala Gen. Nr. 4 Vulcan a reușit să fie de-a lungul timpului o școală cu porțile deschise, care respectă valorile și tradițiile româno-maghiare. Și astăzi, dupa 50 ani de existență, școala are un colectiv de cadre didactice cu multă dăruire și talent pedagogic, bine pregătiți profesional și cu o mare dragoste pentru copii. De fapt școala nu a îmbătrânit căci ea este mereu tânără prin dascălii și elevii ei.Mulți dintre dascălii ei au trecut în neființă, dar au rămas adânc impregnați în fiecare elev , prin gesturi, zâmbete, învățăminte și povețe.
Text preluat din lucrarea ,, Omagiu la porțile școlii'', autori: Drăgoi Gabriela(coordonator), Diaconu Marilena, Cojocaru-Ștefan Luminița, Editura SITECH, Craiova, 2012.
A fost dată în folosință în primăvara anului 1962, fiind o clădire cu parter și 2 nivele, cu o suprafață construită de 1218 mp și având un teren aferent de 4830,061 mp.
. Începuturile învățământului pe meleaguri vulcănene
Odată cu deschiderea primelor exploatări miniere în Valea Jiului au apărut pe la mijlocul sec. XIX și primele forme de instruire organizată-școlile.
Prima școală a fost înființată în Vulcan în anul 1851 de către preotul Pavel Oneasă, în casa parohială, pentru copiii din Vulcan,Coroești și Iscroni( acolo mai târziu va funcționa școala „Călin”).Documentele vremii arată că în perioada 1852-1859 la școala înființată de preotul Oneasă este numit învățător Petre Burlec. Vicarul de Hațeg- Ștefan Moldovan a avut o mare contribuție la deschiderea de școli în zonă.
În anii următori, școala se va dezvolta mult cu sprijinul bisericii Greco-catolice, care va iniția construirea unei noi școli, în locul unde mai tarziu va funcționa ‚’’Școala Mică’’. În anul 1853 s-a înființat o școală în Vulcan. La această școală învățau copii români și maghiari, limba de predare fiind limba română. S-au înființat apoi alte 10 școli în care preoții se ocupau de educarea și instruirea copiilor. În perioada 1860-1868 învățătorul Burlec a inființat o școală la Iscroni, unde mergeau copiii din Coroești.
După instituirea dualismului austro-ungar în anul 1867, au apărut școli în care limba de predare era fixată de către susținătorii școlilor.În anul 1868 se dă o nouă lege a învățământului in Ungaria, pe baza careia se va organiza și învățământul în Transilvania, implicit și în Valea Jiului. Se introduce obligativitatea efectuării celor 7 clase pentru copii până la vârsta de 15 ani; se stabileau tipurile de școli și limba de predare, în funcție de etniile mai numeroase.
Pe baza acestei legi se înființează în Valea Jiului școli de 7 clase, cu limbile de predare română și maghiară. Școlile erau susținute de biserici, erau școli de stat, dar le susțineau și societățile miniere.
În 1868 se redeschide școala de la Coroești prin Abel Stoicuța, fiul preotului Adam din Vulcan și funcționează așa până în anul 1874, an în care a fost numit învățător Ion Brînzeu, care a funcționat până în anul 1884, cu o întrerupere de 2 ani, când a funcționat din nou Abel Stoicuța și a anului școlar 1882-1883, în care învățător a fost Ion Drăghici. În periada 1884-1888 a funcționat ca învățător Ioan Pepenaru. Între anii 1894-1918 învățător la Coroești a fost Bucur Voin, ultimul învățător din seria învățătorilor confesionali de la Școala Confesională Coroești.
În anul 1894 se înființează primul liceu la Petroșani, cu predare în limba maghiară. În anul 1911 în Vulcan existau 3 școli ungurești cu 7 învățători și un singur învățător român, la o singură școală românească din lemn, amenințată cu închiderea. În urma unei colecte publice, a unei colecte de bani făcute la București și a unui împrumut făcut la Banca Săsească din Mediaș, la data de 7 iunie 1911, sub buna orânduire a preotului Nicolae Brînzeu se începe construirea unei noi școli, care la data de 8 decembrie a aceluiași an( 1911) este inaugurată.
Din anul 1918 școala s-a statificat.În documentele bisericești ale vremii apare ca învățător în perioada 1919-1924 Ion David, iar învățători precum: Gheorghe Ionescu, Ion Pătrășcoiu și Ion Călin apar în perioada interbelică.
Numele învățătorului Gheorghe Ionescu apare menționat intr-un proces verbal, în urma unei inspecții făcute de un revizor școlar la data de 9 noiembrie 1925. Procesul verbal menționează existența Școlii Primare de Stat cu predare în limba română din comuna Jiu-Coroești. Același revizor notează că nu exista clasa a V-a și că din cei 31 de elevi înscriși, doar 24 au fost prezenți. Un alt proces verbal datat 18 noiembrie 1926 îl menționează tot pe Gheorghe Ionescu ca învățător. La data de 6 mai 1929 apare ca „învățător suplinitor diriginte” Haralambie Tudose.
Învățătorul Ioan Călin apare menționat întâia dată într-un proces verbal încheiat în data de 29 martie 1930, învățător despre care se scrie că „predă la această școală cu 3 clase, 33 de elevi prezenți din cei 37 de elevi înscriși.”
Numele învățătorului Ioan Pătrășcoiu este menționat de către revizorul școlar Ioan Dogaru, în documentul datat 10 martie 1933, cănd este numit învățător cu titlu provizoriu.
Unirea din 1918 aduce schimbări și în învățământul românesc din Transilvania, reorganizat pe baza legii învățământului din 1924, completată în 1928.
În acești ani în Vulcan erau 2 școli principale: Școala Mare din parc, reconstruită și mărită mult în 1924, numită și Școala Românească și Școala Mică sau Școala Maghiară( deși era mixtă- româno-maghiară) de pe strada Regele Ferdinand.
„ Legea pentru învățământul primar”( 1924) și “Legea pentru învățământul secundar”( 1928) au condus la diversificarea formelor de instruire , spre realizarea unui învățământ preponderent în limba română dar și în limba minorităților- respectiv limba maghiară.
Astfel, în anul școlar 1930-1931, în Vulcan și localitătile componente erau 8 școli, dintre care 2 cu secție maghiară( Vulcan Nr. 3 - școală în proprietatea statului și Vulcan Nr. 4-școală construită de particulari, avea 2 cadre didactice, era o școală de secție maghiară, avea un număr de 102 elevi, funcționa într-un local cu o singură clasă).Cele mai importante școli ale Vulcanului acelor vremuri erau: Școala Nr. 1 , numită Principală și Școala Nr. 2 sau școala româno-maghiară. În aceste 2 școli învățau peste 50% din totalul de 1600 de elevi.
Învățământul în limba maghiară era bine reprezentat prin cei 700 de elevi în cele 2 școli menționate, instruiți de 12 cadre didactice.
Documentul datat la 29 septembrie 1932, în urma efectuării recensământului de la Școala Primară Mixtă arată că erau „ 135 de copii buni de școală”, dintre care 71 băieți și 64 de fete. Același recensământ arată că între 5 și 7 ani erau 13 băieți și 9 fete; între 7 și 16 ani erau 52 de băieți și 53 de fete, iar între 16 și 18 ani erau 6 băieți și 2 fete.Dintre aceștia, s-au înscris 58 de elevi, după cum urmează:
Clasa I-îi 16 baieți 9 fete Total 25
Clasa a II-a 10 băieți 3 fete Total 13
Clasa a III-a 6 băieți 3 fete Total 9
Clasa a IV-a 4 băieți 7 fete Total 11
“Școală de copii mici nu există în comună. Curs complementar nu este, nici de adulți.”-stă scris în același document.
Un process verbal încheiat la data de 5 noiembrie 1934 arată că “ școala funcționează cu un singur post, în local propriu cu o singură sală de clasă și locuință pentru învățătorul Voin Lazăr. Tot în anul 1934 este menționată Avram M. ca fiind învățător gradul II.Timp de 3 ani( începând din anul 1941) în Vulcan a funcționat o grădiniță și o școală germană cu 2 învățătoare. În 28 aprilie 1942 “s-a inspectat școala primară de stat mixtă din comuna Coroești-Jiu; școala funcționează în localul bisericii Greco-catolice special clădit pentru școală”. La acel moment învățători erau : Voin Lazăr- învățător definitiv și Ana Surcel- învățător definitiv. Se menționează și existența unei școli de copii mici: “Voin fiind mobilizat, este suplinit de Gruescu Rafila de la școala de copii mici din Vulcan.”
Viorica Maximciuc apare ca profesor într-un document datat 12 decembrie 1944.
Căderea monarhiei la 30.12.1947 duce la instaurarea regimului comunist; în august 1948 se dă o nouă lege a învățământului care va aduce o nouă organizare, un nou conținut, o politizare intensă. În 1948 din școală este exclusă religia, se introduce limba rusă și se înființează organizațiile de pionieri. Redeschiderea minei în 1951 și creșterea populației va impulsiona învățământul vulcănean prin sporirea numărului de elevi și a claselor. În anul 1959 se înființează o secție serală de liceu la Școala Gen. Nr. 1( 2 clase a VIII-a curs seral).
Anul 1960 aduce înființarea unui liceu de cultură generală , ca o unitate nouă.Actuala școală Teodora Lucaciu apare în anul 1961 sub denumirea de Școala Medie Mixtă Nr. 1 , avându-și sediul pe strada Republicii, nr. 10. În luna martie 1961 conducerea școlii era formată din : Antoce Gheorghe-dir., Munteanu Aurelia-dir.adj., Illyés Iosif-dir. adj. Două luni mai târziu, un alt document le menționează pe Popescu Maria-secretar și Cristescu Dorina-contabil.
Interesant este de menționat că în anul școlar 1961-1962 erau 2 clase de secție maghiară.
În perioada 1960-1962 liceul funcționează la Școala 1, urmând ca între 1962-1964 să fie mutat la Școala 2 sau „Școala Mică”( actuala Școală Gen. Nr. 4) ,sub conducerea profesorilor Antoce Gheorghe-dir., Munteanu Aurelia-dir.adj.,Illyés Iosif-dir.adj. În procesul verbal încheiat în urma Consiliului pedagogic al cadrelor didactice din Școala Medie Vulcan- 27 octombrie 1962- se menționează existența unei școli noi( Școala Gen. Nr. 4 Vulcan).
Din anul 1964, sub conducerea prof. Illyés Iosif-dir. și Albesc Aurelia-dir.adj. a devenit școală generală cu clasele I-VIII cu secție română și maghiară,- de atunci singura școală unde a funcționat și secție maghiară.
Învățământ în limba maghiară în Vulcan a existat cu mult timp înaintea construirii Școlii 4. Documentele școlare existente în arhiva actualei Școli Generale Nr. 4 Vulcan indică existența Școlii Primare de Stat Maghiare încă din 1948, unde director era Soó Elena , iar învățător era menționat Lakatos Iosif.Această școală apare mai târziu înscrisă de către Ministerul Învățământului Public sub denumirea de Școala Elementară Maghiară/Școala de 7 ani Maghiară,aflată în localitatea Vulcan, raionul Petroșani, regiunea Hunedoara.
Întorcându-ne la Școala Generală Nr. 4 Vulcan și la anul 1964, este important să o descriem așa cum era în primul an după transformarea în școală generală: școală cu local propriu, cu 16 săli de clasă, 2 laboratoare( fizică-chimie și științe naturale, 2 ateliere( lacătușerie-tâmplărie), o bibliotecă cu aproximativ 2800 de volume și o infirmerie. În cele 16 săli de clasă funcționau în 2 schimburi 30 de clase de elevi,îndrumați de 21 de învățători și 17 profesori.
Școala Gen. Nr. 4 Vulcan a realizat de-a lungul timpului instruire și alfabetizare pentru cei care erau intrați deja în câmpul muncii dar nu facuseră școală( învățământ fără frecvență și alfabetizare), cat și instruirea elevilor până în clasa a X-a, după ce în 1973 învățământul s-a structurat în 2 trepte și Liceul real-umanist din Vulcan avea clase afiliate la Școala Gen. Nr. 4(clase cu profil mecanic și industrie ușoară).
Învățământ în limba maghiară nivel gimnazial la Școala 4 s-a făcut din 1964 până în 2007 , când datorită scăderii efectivelor de elevi, clasele gimnaziale au fost mutate la Lupeni, rămânând secție maghiară doar pentru ciclul primar.
În aproape 50 de ani de funcționare a școlii la secția cu predare în limba maghiară au funcționat dascăli talentați și dăruiți, printre care îi amintim pe învățătorii: Ridzi Maria, Illyés Petronella,Talpai Maria, Szegedi Mariana, Kiraly Emma, Zsoldos Elvira, Kovacs Elena, Szabo Eva, pe profesorii: Illyés Iosif, Zudor Alexandru, Zudor Edith, Karoly Eugenia, Réman Valentin, Réman Elisabeta, Kelemen Sara, Kiraly Zoltan, Károlyi Győngyvér, Károlyi Béla, Fűlőp Ilona, Gulyas Edita, Lajos Elisabeta, Szegedy Ildiko, Csavlovics Aurora și mulți alții.
Școala Gen. Nr. 4 Vulcan a reușit să fie de-a lungul timpului o școală cu porțile deschise, care respectă valorile și tradițiile româno-maghiare. Și astăzi, dupa 50 ani de existență, școala are un colectiv de cadre didactice cu multă dăruire și talent pedagogic, bine pregătiți profesional și cu o mare dragoste pentru copii. De fapt școala nu a îmbătrânit căci ea este mereu tânără prin dascălii și elevii ei.Mulți dintre dascălii ei au trecut în neființă, dar au rămas adânc impregnați în fiecare elev , prin gesturi, zâmbete, învățăminte și povețe.
Text preluat din lucrarea ,, Omagiu la porțile școlii'', autori: Drăgoi Gabriela(coordonator), Diaconu Marilena, Cojocaru-Ștefan Luminița, Editura SITECH, Craiova, 2012.
